Obiceiul de a purta cercei se pastreaza, cu tandrete, in istorie

Obiceiul de a purta cercei, trecut prin sita timpului, a avut parte de discriminari , prejudecati fondate pe rigoarea valorilor religioase, morale si a moravurilor sociale, la un moment dat. Gaurirea lobului urechii a fost , deseori , asociat gauririi altor parti ale corpului, purtand, dupa caz, emblema unui simbol sau tabu. 
Insa, pe de alta parte, a reprezentat si un simbol al puterii, al virilitatii razboinicilor si  a unei bune pozitii sociale sau a unor ritualuri pastrate cu strictete si pline de insemnatate. Cea mai veche mumie din Europa – Otzi, Omul Gheţurilor – datînd de acum 5.300 de ani, este dovada existentei, din cele mai vechi timpuri, al acestui obicei.
Astfel, daca in primele secole , inainte de Hristos, cerceii erau purtati de scalvi, pentru a le fi subliniat statutul social, in perioada Renasterii doar cei mai instariti aveau acest privilegiu. 

In timp, s-a renuntat la numeroasele ritualuri, trecandu-se si peste pragul discriminarii, acest obicei fiind imbratisat de societatea contempoana cu toata vigoarea necesara- prima grija a unei mame pentru fetita sa este de a o duce la bijutier pentru a-i gauri lobul urechii spre a putea purta cercei.